IERI REGINA, AZI PITIPOANCA



Sa nu credeti ca vom vorbi despre vreo regina ajunsa prin nu stiu ce poveste telenovelistica curtezana sau depre vreo printesa la care destinul i-a jucat niste feste si in cele din urma a ajuns cersetoare. Azi vom vorbi despre un lucru mult mai profund, despre o muza pe care omenirea a divinizat-o , a resfatat-o, a iubit-o, a desavarsit-o. MUZICA. Ea este vraja de care cu totii suntem vesnic indragostiti, acea minune care ne face sa zambim, sa plangem, sa ne bucuram, sa fim tristi, sa uram si sa iubim, acea sirena pe care oamenii au numit-o REGINA ARTELOR. Hrana spirituala a fiecaruia dintre noi.
Primind propunerea de a scrie un articol, am acceptat-o pe loc cu gandul de a va impartasi si dvs. o mica parte din ideile mele despre ce se intampla cu muzica in Romania.
Este suficient sa deschizi orice post de radio sau sa butonezi telecomanda televizorului si sa iti dai seama cat de frivola si cat de usor abordabila a devenit muzica, care pana mai ieri era regina sufletelor noastre. Sa nu credeti ca fetitele din show-bizz cu fustita scurta, picioare lungi, fund apetisant, care au reusit sa o duca pe "Regina" noastra toate ziua la cafenelele din Dorobanti si sa faca din ea o pitipoanca de mall sunt singurele vinovate de desantarea muzicii. In spatele lor sunt adevaratii vinovati: producatori, manageri, impresari...intr-un cuvant, bisnitarii muzicii romanesti.
Nu ar fi nicio problema daca acesta pitipoanca creata de acest sistem indobitocit ar ramana acolo unde-i este locul si nu ar defila prin casele noastre cu rangul de model. Cu exceptia catorva artisti care cu greu au reusit sa se mentina in aceasta lume abramburita, restul e tacere (vorba prietenului nostru, Hamlet)
Foarte putini dintre dvs. stiu cat de greu se invata muzica de performanta, cate sacrificii trebuie sa faci de mic, la cate lucruri ale copilariei trebuie sa renunti pentru a putea fii pregatit sa intampini viata in cele mai bune conditii profesionale. Si?... dupa zeci de ani de sacrificii te trezesti intro lume a superficialului, a non-valorilor,a mediocritatii, a kitsch-ului ridicat la rang de valoare, si atunci bulversarea si confuzia se instaleaza confortabil in eu-l tau. Muzica, fiind singurul lucru pe care stii sa il faci, incerci sa te infiltrezi in acest sistem, spunand ca tu il vei pune la punct si odata cu tine lucrurile se vor schimba radical, si ce constati? .... ca sistemul te respinge si usor, usor lumea pitipoancelor si pitiponcilor te inghite. Iar lucrurile care odata ti se pareau groaznice, acum ti se par ok .mediocritatea pune stapinire pe tine si nimic nu-i mai tragic pt un artist decat sa se obisnuiasca cu mediocritatea. totodata acesta este si primul semn de impitiponcire.
E usor sa arunci cu vorbe, asa cum fac eu. Mai greu e sa faci ceva concret pt a schimba ceva, macar de dragul copiilor nostri. Exist in acest sistem, ma hranesc cu el, poate ca m-am adaptat perfect la haos. Acest lucru nu este un merit pt adaptare ci un alt pitiponc in lumea pitipoancelor.